Conform itinerariului facut de acasa,din localitatea Zabliak,Muntenegru,mai precis din campingul Ivan Do(un camping modest in care voi scrie in alta postare),urma sa plecam pe D.N P5,supranumit in Muntenegru si Narodnih Heroja(Eroii Neamului),pentru a ne indrepta spre Serbia,implicit pentru vizitarea unui nou obiectiv turistic "strong",Podul Durdevica din Parcul National Tara.
Dupa aproximativ 2o de km de drum ingust si sinuos,gasim un loc de parcare,de fapt singurul loc de parcare de langa celebrul pod situata in incinta unui fel de camping(mai bine zis o parcare de autocare),cu un restaurant modest(Restaurantul Most).Cu mare greutate am gasit un loc de parcare pentru atelaj,si nici bine nu am oprit ca imediat a aparut o domnisoara si intr_o engleza balcanica ne-a cerut 5 euro,pentru gazduire.
Bineinteles in traditie balcanica fara chitanta sau bon fiscal.Intradevar panorama locului isi merita toti banii,cu imaginea superba a Cheilor Tarei,a podului si a haului ce desparte cei doi versanti muntosi.
Sa vorbim putin si depre pod,caci din cauza lui ne aflam aici:
A fost proiectat de catre inginerul Mijat Trojanovic (omagiat cu o placa de granit cu litere chirilice) si construit in perioada anilor 1937-1940,cu o lungime de 365 metri,la o inaltime de 172 de metri de la nivelul raului Tara,fiind socotit in acele vremuri ca cel mai mare pod de beton din Europa.In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial,partizanii lui Tito au bombardat podul pentru a stopa actiunile Armatei Italiene.Podul a fost reconstruit in anul 1946.In anul 1978,aici s-au turnat cateva cadre din celebrul film 10 pentru Navarone.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu