Prin fosta Yugoslavie a Maresalului Tito(2)

Etapa 1
Bucuresti-Calafat-Vidin(BG)-Kula-Vrsko Cuka(SRB)-Zajecear-Boljevac-Paracin-Cuprija-Jagodina-Krahijevac-Cacak-Uzice-Mokra Gora
    km parcursi-722
   -campare off,in parcarea garii turistice din Mokra Gora(Serbia)
Am plecat dis de dimineata ,deoarece aveam de parcurs aproximativ 700 de km(in realitate au fost 722),iar drumul pana la Calafat a fost cam liber,iar formalitatile din vama au durat cam 10 minute.Dupa cabina bulgareasca este un ghiseu unde o doamna bulgaroaica cu un accent distractiv romanesc cere 6 euro (sau 12 leva ),pentru traversarea podului peste Dunare,si imediat in parcarea terminalului se afla aparate electronice pentru plata vignetei pentru Bulgaria cu cardul(dupa parerea mea un mare plus).Din card au sarit echivalentul sumei de 15 leva,suma ce reprezinta vigneta pe Bulgaria pentru o saptamana.Pentru cei 60 de km pana in Serbia nu se merita efortul financiar,dar decat amenda mai bine vigneta.Soseaua pana in vama sarbeasca este acceptabila,cu denivelari si peticita.De bulgari scapam repede la vama,dupa care intram la "cuscrii"sarbi.
     Intr-o romana stricata imbinata cu cateva cuvinte dintr-o engleza coloniala,sarbul care a observat numarul masinii de Romania,ma intreaba unde merg in vacanta?
     Ii raspund ca vrem sa vizitam fosta Yugoslavie a lui Tito; Imi rasunde: Marsal Tita verry bun conductor.Ca sa prelungesc conversatia din motivul ca-mi placea accentul lui in mai multe limbi,il intreb daca are sorginte romaneasca,iar el imi raspunde fara sa stea prea mult pe ganduri ca este vlah si nu roman,si ca Romania i-a abandonat,iar de-a  lungul timpului sarbii i-au obligat sa-si schimbe numele si religia.Dupa ce ne-a inapoiat actele,am plecat cu un gust amar.Avea dreptate,mare dreptate.Politicienii romani nu au timp de diaspora romanesca.
      Pana in localitatea Paracin,am mers pe D.N36,iar de aici cam pentru aproximativ 30-40 de km pe A1,unde am platit aproximativ 2 euro.
      De aici pe o sosea buna,cu mici denivelari si peticeli,am ajuns incet,incet,in jurul orelor 20:00(ora lor)in localitatea Mokra Gora.
      Aveam in plan si vizitarea Orasului de lemn al lui Ermir Kusturita(Drvengrad),un fel de muzeu al satului,dar portile acestuia erau ermetic inchise.Sub imboldul sotiei ca vom reveni "next time",am mai parcurs vreo 2 km si am ajuns in parcarea garii turistice din Mokra Gora.Si aici totul inchis,in afara de un restaurant care se afla chiar langa cladirea vechii gari.
      Ne-am interesat cand este prima cursa a mocanitei a doua zi,raspunsul fiind dupa ora 10:00.
      Am hotarat ca sa nu ne mai plimbam cu mocanita,deoarece pierdeam foarte mult timp,hotarand ca "next time" sa vizitam si Drvengrad si plimbarea cu mocanita Sarganska Osmica.Am facut cateva poze prin mica gara si locomotivelor,care am vazut spre surprinderea mea,ca sunt fabricate in Romania.
      Cateva fotografii facute si o cina romantica au terminat o zi lunga si obositoare.
       Noapte buna!
       Pe maine!!!

Gara turistica din Mokra Gora

Catedrala Sf.Sava-Tirkva Svetog Save,Belgrad-Serbia

Este construita in Belgrad,pe platoul Vracear si este considerata cea mai mare si impunatoare biserica ortodoxa din lume,iar inceputul istoriei locului,incepe undeva in urma cu aproape 800 de ani.
Se spune ca in jurul anilor 1200,Serbia era condusa de catre despotul Stefan Nemanja,iar fiul acestuia,Rastko,se calugareste la una din manastirile aflate pe Muntele Athos,luand numele monahal de Sava.Dupa un timp anume,Sfantul Sava este ales ca Arhiepiscop al Serbiei,provaduind credinta semenilor sai sarbi.Acesta moare in anul 1236,in cetatea Veliko Tarnovo din Bulgaria,iar un an mai tarziu,moastele sunt aduse la Manastirea Milosevo din Serbia.Impotriva deselor rasculari ale sarbilor,ca represalii,Marele Vizir Sinan Pasa ,in anul 1594,a dispus ca moastele Sfantului Sava sa fie luate din Manastirea Milosevo,iar in data de 10 mai 1594,le ard pe colina Vracear.Din acele timpuri,Colina Vracear a fost socotita pentru sarbi,locul lor cel mai sfant.In semn de recunostinta,sarbii ,au inceput constructia unei catedrale ortodoxe,in anul 1905,cu toate ca autoritatile otomane timp de multe secole au interzis acest lucru.Dar inceperea Razboaielo balcanice,au zadarnicit ridicarea acestui edificiu monahal.
In data de 10 mai 1939,ziua arderii moastelor Sf.Sava se pun temeliile acestei catedrale.Insa din cauza viccisitudinilor  istoriei se realizeaza doar fundatia.Dupa bombardamentele germane din anul 1941,lucrarile s-au oprit din nou.In timpul razboiului acest loc a fost folosit ca parc auto pentru germani,iar mai apoi de catre sovietici,si mai tarziu ca depozit.Din anul 1984 cand au inceput lucrarile propriuzise,pana astazi catedrala a fost ridicata ,iar in interior inca se lucreaza la finisaje.

Cetatea Belgrad-Fortareata Kalemegdan,Serbia

La confluenta raului Sava cu fluviul Dunarea  din vremuri stravechi a fost inaltat un loc fortificat de catre celti,avand denumirea de Singidunum si care de-a lungul timpului a avut diferiti stapani,celtii,romanii,turcii,bulgarii si ungurii.
In vremuri stravechi,cand Imperiul Otoman isi contiunua expansiunea spre Europa,iar drumul cel mai facil de urmat era prin zona Belgradului de astazi,acestia au cucerit bucata cu bucata,Serbia,iar singura piedica si ultima era aceasta cetate de frontiera a Belgradului,in acele vremuri,sub stapanire maghiara.Nandorfehervar,caci acesta era numele Belgradului,in limba maghiara,a fost aparat de catre Ioan de Hunedoara,un important conducator de osti,roman,al Regatului Ungar.Aceasta cetate a rezistat expansiunii otomanilor,70 de ani,dar in anul 1521,sub directa comanda a sultanului Soliman Magnificul,aflat in fruntea unei armate de 250.000 de soldati,cucereste Belgradul,iar cea mai mare parte a populatiei,a fost deportata in Istambul,intr-un loc numit si astazi Padurea Belgrad sau in limba turca Belgrad Ormanlar.
In prezent,este situata in cel mai mare parc al orasului,pe numele sau Veliki Kalemegdan,iar cetatea cu toate ca are ceva sute de ani in urma este foarte bine conservata.Pe stanga si pe dreapta drumului de acces,sunt foarte multe tarabe cu diferiti comercianti care au la vanzare diferite obiecte si lucruri ce reprezinta istoria si cultura fostei Yugoslavii.

Complexul Kalemegdan cuprinde 6 zone:Veliki Kalemegdan(Marele Kalemegdan),Mali Kalemegdan(Micul Kalemegdan),Gorbji Grad(Orasul de sus),Donji Kalemegdan(Orasul de jos),Savsku Padinu9Versantul Savei) si Dunavsku Padinu(Versantul Dunarii).Se intra prin cele doua porti,Poarta Istambul si Poarta Karageorge,poarta care a fost zidita de turci si redeschisa dupa razboiul mondial din 1939-1945.Aici se mai afla si Monumentul Gratitudinii fata de Franta,care a fost ridicat in 1930,ca simbol al prieteniei dintre Franta si Serbia in primul razboi mondial.

De-a lungul plimbarii prin parc am ajuns la un loc deschis unde se deschide o panorama superba asupra confluentei Dunarii cu Sava si asupra Noului Belgrad cu cladiri si constructii moderne.In acest loc panoramic am obsevat un bloc de marmura pe care era scris in limbile sarba si maghiara,care in traducere in romana ar insemna:"La data de 22 iulie 1456,condusi de Iancu de Hunedoara,aparatorii Belgradului au obtinut in acest loc o victorie decisiva importiva turcilor".Ca o concluzie personala,cred ca era normal sa fie scrisa si in limba romana,datorita nationalitatii acestui mare conducator,care la vremea aceea era regentul ungurilor.

In interior vedem un adevarat muzeu militar in aer liber,cu diferite exponate,incepand cu diferite arme de artilerie de diferite calibre,tunuri,foarte multe tancuri,mortiere si diferite arme.

Si o ultima fotografie,care si dupa atatia ani,ramane simbolul "Marii Yugoslaviei",maresalul Iosip Broz Tito

Cam atat despre Cetatea Kalemegdan.

Belgrad-Beograd (Orasul Alb),Serbia

Aceasta asezare straveche,care a purtat de-a lungul timpului denumiri ca Singidunum,Weisenberg,Veligrada,Nandorfehervar ,a avut o istorie tumultoasa si plina de evenimente.
Belgradul este situat la confluenta dintre raul Sava si fluviul Dunare,unde Campia Panonica intalneste Muntii Balcani,devenind capitala Serbiei,tarziu,in anul 1841,pana atunci capitala fiind in orasul Kragujevac.
Belgradul a fost ocupat si devastat de mai multe ori de invaziile succesive ale hunilor,sarmatilor,gepizilor,ostrogotilor,de unguri,bulgari,turci si austrieci.
Este impartit de raul Sava in Stari Beograd (Vechiul Belgrad) si Novi Beograd ( Noul Belgrad).Nu voi insista foarte mult,deoarece Belgradul l-am fotografiat din mersul masinii,opririle facandu-le la Catedrala Sfantul Sava si Parcul Kalemegdan.
La prima vedere este un oras aerisit,cu bulevarde largi,cladiril vechi aflandu-se langa blocurile comuniste,o multime de spatii verzi si parcuri.

Intrarea in Belgrad

Parlamentul Serbiei

Printul Mihailo III,in Piata Republicii

In fundal Catedrala Sfantul Sava

Clisura Dunarii-Banatska Klisura,pe partea sarbeasca

Daca in alta postare de pe blog am scris numai de Cetatea Golubac(care se afla pe clisura),acum doresc sa exprim cateva impresii numai despre locatia propriuzisa.
In drum spre Belgrad,am dorit sa vizitam Clisura Dunarii de pe partea sarba.
Sa pot descoperi Clisura,am facut un drum mai lung,daca pot spune asa,venind prin Bulgaria,adica prin Ruse-Plevna(Pleven)-Montana-Belogradchik-Vidin-Bregovo,am intrat in Serbia pe la Negotin-Kladovo.
De-a lungul Defieul Dunarii,intre localitatile Novi Sip-Tekija-Donji Milanovac-Golubac-Veliko Gradiste,soseaua serpuieste pe langa fluviu,strabatand viaducte suspendate si aproximativ 20 de tuneluri.
Desi drumul mi s-a parut mai ingust decat o sosea normala,starea acestuia este foarte buna,iar traficul este aproape inexistent(daca am vazut cateva masini Yugo,care aratau vai de mama lor,cat de vechi erau).
Panorama este deosebita,soseaua urcand si coborand ,iar pe margine sunt foarte multe parcari,in punctele de belvedere,unde poti sa "surprinzi" cu vederea imaginea deosebita a muntilor si fluviului laolalta.

Barajul Portile de Fier I,vazut de pe partea sarba

Peste apa,tara mea,Romania

Golful Orsova

Un slep in zona Cazanelor Mici,iar in fundal Manastirea Mraconia

 

Cazanele Mici

Dunarea este frumoasa si majestuoasa indiferent de pe ce mal o vezi,dar Romania vazuta de sus ,de pe soseaua sarba,are asa ceva ce nu pot sa redau in cuvinte.Ai impresia ca esti foarte aproape,dar in acelasi timp ca nu poti ajunge asa cum vrei tu,din cauza latimii fluviului.Imediat mi-a venit in minte,la cei care inainte de 1989,in vremurile terorii comuniste,si-au riscat vietile in drumul lor spre libertate,traversand fluviul inot in noptile fara luna plina pentru a nu fi impuscati de catre granicerii romani.Pentru cei care vor sa circule pe clisura,ii informez ca trebuie sa aiba rezervoarele pline cu combustibil,deoarece,statie de alimentare cu carburanti este numai in oraselul Golubac.

Sper ca v-am convins ca locurile prezentate merita tot efortul.