Parcul National Durmitor (Национални парк Дурмитор) -Muntenegru

             Urma sa parasim frumoasa si salbatica Bosnie,o tara care atat mie cat si sotiei ne-a ramas la inima,luandu-ne ramas bun,cu dorinta de a ne reintoarce cat mai repede posibil.Din aceste considerente,la iesire i-am spus Bosniei-Hertegovina,"La revedere" si nu "Adio".Nu este o tara nici "prea,prea" nici "foarte,foarte",dar atat peisajele cat si simplitatea si caldura oamenilor,atat ei musulmani cat si cei crestini,ne-au apropiat sufleteste.
             Dar gata cu melancolia ....bosniaca.Mergem inainte ca "rusii pan' la...Berlin"!
             Am intrat in Muntenegru prin nord-vestul tarii,la PCTF Scepan Polije,mai precis trecand raul Tara pe un minuscul si fragil pod de lemn.L-am trecut cu putina teama si strans din "dos"deoarece podeaua podului formata din scanduri de lemn,cam trosnea sub greutatea atelajului.Dupa o verificare sumara la granita,iata-ne la drum intins pe drumul european E 762,M18. Dar de unde "drum intins".O sosea peticita cu multe denivelari,aglomerata cu TIR-uri si autocare,care ne-a obligat sa mergem ca "melcu' "pana la intersectia cu drumul P14.Circulam cu 40-45 km pe ora si ma uitam in oglinda retrovizoare cum rulota,pur si simplu "dansa" din cauza denivelarilor.
             Am mers paralel cu raul Piva multi km,prin zeci de tuneluri pana la indicatorul spre stanga care ne dirija spre Parcul National Durmitor.

               In sfarsit am ajuns si la intersectia de care va spuneam,si am virat stanga intr-o curba foarte inchisa pe D.N P14.Cateva cuvinte despre acesta sosea:
               Mai buna decat drumul european care l-am parcurs de la intrare in Muntenegru.La inceput am intrat in cateva tuneluri,mergand printr-o padure deasa de foioase,dar cu cat urcam aceasta a inceput sa lase locul unui gol alpin,cu peisaje superbe si panorame greu de descris in cuvinte,aspra muntilor stancosi si golasi.Drumul un fel de "Transfagarasan" de-al nostru,dar mai blind cam ca "Transalpina" noastra,dar cu raza vizuala mult mai larga.

    

           Am ajuns conform indicatiilor "pretioase" ale Ioanei(gps-ul nostru la altitudinea maxima a acestei sosele-1923 metri altitudine.Am intalnit cateva turisme si autorulote dar si animalute simpatice cu puiutii lor.Incet,incet am inceput sa coboram lin,tot asa cum incepusem ascensiunea pana in localitatea Zabljak unde fiind puctul terminus al acelei zile,in Campigul Ivan Do.
          Ca o concluzie:
                   Efortul Agripinei(autoturismul nostru) a meritat.Locurile superbe,harazite de natura generoasa cu Muntenegru,ne-au incantat ochii,sufletul si mintea.Recomand acest traseu sa-l faca orice rulotist.