De la Harman ne-am continuat drumul tot prin Tara Barsei,spre localitatea Feldioara.Cetatea caci despre ea vom vorbi,are o poveste aparte:este cunoscuta si sub numele de Marienburg-Cetatea Mariei,iar inceputurile sale medievale sunt legate de prezenta Cavalerilor Teutoni.Cetatea Feldioara atrage privirea prin zidurile sale si prin silueta turnurilor care par sa vegheze si astazi asupra imprejurimilor.Incerc sa-mi imaginez cum arata acest loc in timpul Cavalerilor Teutoni:strajeri la porti,pasi rasunand pe langa ziduri,cai in curte si priviri indreptate spre departari
Din interiorul cetatii,de pe meterezele de aparare,peisajul transilvanean ofera alte perspective asupra imprejurimilor.Aici,am descoperit o parte din povestea Transilvaniei.Iar daca Prejmer si Harman au vorbit despre credinta,aparare si continuitate,Cetatea Feldioara nu traieste doar prin pietrele din care este construita,ci si prin povestile pe care noi alegem sa le spunem mai departe.
Cetatea Rupea-acolo unde dealurile pastreaza povestile trecutului
Cetatea se afla asezata pe Dealul Cohalmului,dominand imprejurimile cu silueta sa impunatoare.Istoria cetatii se intinde pe mai multe secole.Prima sa atestare documentara dateaza de prin anii 1324,insa locul are radacini mult mai vechi.Asezata intr-o zona de legatura intre diferite tinuturi ale Transilvaniei,ea oferea protectie si adapost intr-o perioada in care siguranta oamenilor depindea adesea de puterea zidurilor.
Poate ca tocmai aceasta este frumusetea cetatilor vechi:ele nu ne ofera toate raspunsurile,ci ne lasa liberatea de a ne imagina vietile celor care le-au locuit.
De aici am pornit spre Viscri,un alt loc minunat din centrul tarii.Pentru noi calatoria cu rulota nu inseamna doar drumuri,cetati medievale,sate sasesti si peisaje frumoase.Inseamna si bucuria de a impartasi toate aceste experiente cu cei dragi,iar Dodi,catelusul nostru face parte din familia noastra.Fie ca ne aflam pe ulitele linistite din Viscri,fie ca descopeream locuri noi,prezenta lui ne amintea ca bucuria unei calatorii se ascunde adesea in lucruri simple.Exista calatorii in care nu distanta parcursa conteaza,ci linistea pe care o gasesti la capatul drumului.Locuri in care te opresti,respiri adanc si descoperi bucuria lucrurilor simple.Pentru noi,Viscri a fost unul dintre aceste locuri.
Ascuns printre dealurile Transilvaniei,satul isi pastreaza farmecul unei lumi in care traditiile,casele si ritmul vietii rurale alcatuiesc un peisaj aparte.Aici simti ca timpul nu s-a oprit cu adevarat,ci doar a invatat sa mearga mai incet.Viscri este cunoscut pentru biserica sa fortificata,dar mai ales pentru resedinta cumparata aici de catre regele Regatului Unit,CharlesAici ne-am oprit pentru a innopta in parcarea oficiala a comunei.
Cei care calatoresc cu rulota sau autorulota stiu ca exista o bucurie speciala in a ajunge intr-un loc nou si a avea casa cu ei.Nu depinzi de camera unui hotel si nici nu trebuie sa transformi fiecare oprire intr-un program rigid.Dupa o zi de drum,te poti opri,iti poti pregati lucrurile pentru seara si poti lasa linistea locului sa devina parte din calatorie.A doua zi dis de dimineata am dorit sa vizitam Casa Regelui Charles ai III-lea,gospodaria traditionala saseasca drvenita unul dintre simbolurile legaturii sale cu Transilvania.Numai ca planurile noastre s-au intalnit cu rabdarea.Ajunseseram prea devreme,iar portile casei erau inca inchise.Programul pentru public este 10.00-19:00,zilnic.
