Prin fosta Yugoslavie a Maresalului Tito(2)

Etapa 1
Bucuresti-Calafat-Vidin(BG)-Kula-Vrsko Cuka(SRB)-Zajecear-Boljevac-Paracin-Cuprija-Jagodina-Krahijevac-Cacak-Uzice-Mokra Gora
    km parcursi-722
   -campare off,in parcarea garii turistice din Mokra Gora(Serbia)
Am plecat dis de dimineata ,deoarece aveam de parcurs aproximativ 700 de km(in realitate au fost 722),iar drumul pana la Calafat a fost cam liber,iar formalitatile din vama au durat cam 10 minute.Dupa cabina bulgareasca este un ghiseu unde o doamna bulgaroaica cu un accent distractiv romanesc cere 6 euro (sau 12 leva ),pentru traversarea podului peste Dunare,si imediat in parcarea terminalului se afla aparate electronice pentru plata vignetei pentru Bulgaria cu cardul(dupa parerea mea un mare plus).Din card au sarit echivalentul sumei de 15 leva,suma ce reprezinta vigneta pe Bulgaria pentru o saptamana.Pentru cei 60 de km pana in Serbia nu se merita efortul financiar,dar decat amenda mai bine vigneta.Soseaua pana in vama sarbeasca este acceptabila,cu denivelari si peticita.De bulgari scapam repede la vama,dupa care intram la "cuscrii"sarbi.
     Intr-o romana stricata imbinata cu cateva cuvinte dintr-o engleza coloniala,sarbul care a observat numarul masinii de Romania,ma intreaba unde merg in vacanta?
     Ii raspund ca vrem sa vizitam fosta Yugoslavie a lui Tito; Imi rasunde: Marsal Tita verry bun conductor.Ca sa prelungesc conversatia din motivul ca-mi placea accentul lui in mai multe limbi,il intreb daca are sorginte romaneasca,iar el imi raspunde fara sa stea prea mult pe ganduri ca este vlah si nu roman,si ca Romania i-a abandonat,iar de-a  lungul timpului sarbii i-au obligat sa-si schimbe numele si religia.Dupa ce ne-a inapoiat actele,am plecat cu un gust amar.Avea dreptate,mare dreptate.Politicienii romani nu au timp de diaspora romanesca.
      Pana in localitatea Paracin,am mers pe D.N36,iar de aici cam pentru aproximativ 30-40 de km pe A1,unde am platit aproximativ 2 euro.
      De aici pe o sosea buna,cu mici denivelari si peticeli,am ajuns incet,incet,in jurul orelor 20:00(ora lor)in localitatea Mokra Gora.
      Aveam in plan si vizitarea Orasului de lemn al lui Ermir Kusturita(Drvengrad),un fel de muzeu al satului,dar portile acestuia erau ermetic inchise.Sub imboldul sotiei ca vom reveni "next time",am mai parcurs vreo 2 km si am ajuns in parcarea garii turistice din Mokra Gora.Si aici totul inchis,in afara de un restaurant care se afla chiar langa cladirea vechii gari.
      Ne-am interesat cand este prima cursa a mocanitei a doua zi,raspunsul fiind dupa ora 10:00.
      Am hotarat ca sa nu ne mai plimbam cu mocanita,deoarece pierdeam foarte mult timp,hotarand ca "next time" sa vizitam si Drvengrad si plimbarea cu mocanita Sarganska Osmica.Am facut cateva poze prin mica gara si locomotivelor,care am vazut spre surprinderea mea,ca sunt fabricate in Romania.
      Cateva fotografii facute si o cina romantica au terminat o zi lunga si obositoare.
       Noapte buna!
       Pe maine!!!

Gara turistica din Mokra Gora